Leapsa despre orice

1. La ce e bună arta?

Fara arta viata nu ar fi de conceput iar artistii sunt oameni binecuvantati de Dumnezeu ca pot exprima ce altii nu pot. Au un dar aparte. 

 

2. Cand ai murit ultima dată?

Inca traiesc deci nu am cum sa mor, eventual agonizez in viata asta.

 

3. Crezi ca ai o soartă de invidiat?

     Nu, pentru ca fiecare avem propria noastra stea pe cer

 

 

4. Ce urasc cel mai mult?

    Ipocrizia.

 

 

5. Ce te deosebeste de ceilalţi?

    Felul in care arat si gandesc...

 

 

6. Unde sunt visele din copilărie?

    Undeva in adancul sufletului meu, inca ma gandesc la ele si ma apuca nostalgia.

 

 

7. De ce te mai trezeşti dimineaţa?

    Sa revad cum rasare soarele, si sa simt adierea vantului de dimineata.

 

 

8. Fericirea pe care mi-o visez?

    Sa stiu ca cineva este alaturi de mine.

 

 

9. Calitatea pe care as vrea s-o am din naştere?

     Sa fiu mai luptator decat sant acum, sa imi inving timiditatea.

 

 

10. Eroii mei preferaţi din viaţa reală?

     Nu prea exista in viata reala doar in povesti, mai vezi pe la stiri ceva eroi dar sant raritati si ii uitam repede.

 

 

 

 

11. Eroinele mele preferate din literatură?

      Victoria Lipan din Baltagul

 

 

12. Care este partea ta cea mai fragilă?

      Inima, ma emotionez repede. .

 

 

13. Ce ţi-ar plăcea sa primeşti de ziua ta?

      O calatorie.

 

 

14. Ce sunet iţi place cel mai mult?

      Sunetul vantului lin vara la ceas de seara.

 

 

15. Care este cuvântul favorit?

      .Nu stiu, nu am vazut.

 

 

16. De unde vii?

      De nicaieri.

 

 

17. Cum ai vrea să te intorci?

      Dintr-o calatorie m-as putea intoarce mai bogat cu experienta drumului, vezi lucruri noi, locuri noi.

Lucruri pe care le traiesti

Ieri au venit verisorii mei din Irlanda si i-am revazut dupa o perioada de aproape un an de zile. Intalnirea s-a produs ieri dimineata in parcarea din centrul orasului care apropo este un loc magic pentru mine, pentru ca acolo am trait momente importante din viata mea, atat momente vesele cum ar fi atatea concerte organizate de zilele orasului si alte evenimente cum ar fi Cupa Nikodemus sau revelioanele din ultimii ani cat si despartirile de la autocarurile firmei Tarsin Trans care organizeaza calatorii spre diverse tari din Europa. Asta a fost prima reintalnire in parcare in piata centrala si s-a lasat cu o imbratisare lunga. Mai am si alti verisori dar fata de cei doi am o afectiune deosebita, stiu ca fac deosebire intre ei dar asta este natura umana cred sa faci deosebire intre persoane, sa fie o doza de subiectivism intre persoane, la altele sa tii mai mult si la altele sa tii mai putin. Am citit un articol despre cum se formeaza relatiile interumane in ceea ce priveste fata de subiectivismul relatiei cu persoanele din jurul nostru, noi fiintele umane ne stabilim relatiile apropiate functie de varsta, educatie, interese, timpul petrecut alaturi de acele persoane, mediul in care am coexistat dar pot fi si de natura sufleteasca, poti simti un anumit feeling fata de o persoana si de cealalta sa nu simti acelasi lucru, modul in care esti tratat de persoanele la care tii. Astfel se stabilesc legaturile de afectiune intre persoane si unele devin mai importante decat altele.

Viata ca o calatorie cu un tren

Am primit de la cineva necunoscut o prezentare in power point despre viata comparata ca o calatorie cu trenul. Mi-a placut mult textul din acea prezentare si as dori sa vi-l comunic si voua. Iata textul:

„Viata este ca o calatorie cu trenul: Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele. Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri. Din pacate adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor. E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un loc important in calatoria noastra. Acestia sunt fratii nostrii, prietenii nostri,si acei oameni minunati pe care ii iubim. Unele din aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul celor care au nevoie de el. Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic... Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat. Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat. Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari , vise, fantezii, sperante, si despartiri.... dar fara intoarcere. Deci trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil. Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei.... Sa ne aducem aminte, ca in orice etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra. Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga. Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi. Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren .... Da cred acest lucru. Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren. Ceea ce ma face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora. Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.”