Un videoclip de la un concert special

Prin amabilitatea unei persoane care a facut upload pe youtube va pot prezenta o melodie cantata live la cerbul de aur pe care mi-am dorit ca Tiziano Ferro sa o cante si mi s-a indeplinit dorinta asa cum am spus intr-o postare anterioara. Piesa se numeste Il regalo piu grande sau in spaniola cantata impreuna cu Anahi si Dulce Maria El regalo mas grande. Bucurati-va de aceasta melodie deosebita!

Tiziano Ferro ne-a facut noua cel mai frumos cadou!

Acum cateva minute s-a terminat recitalul lui Tiziano Ferro de la Cerbul de Aur, a fost minunat! Mai degraba as pefera sa vina in Romania artisti de talia lui Tiziano Ferro decat fitosi ca Madonna care au numai figuri in cap. Mi-a placut ca a cantat versiunea in limba italiana la "El regalo mas grande" care se numeste "Il regalo più grande". A cantat toate piesele lui cunoscute si mi-a placut atitudinea publicului cand a cantat il regalo piu grande care a ovationat si la sfarsitul concertului a cerut un biss din partea lui Tiziano Ferro mi-ar fi placut sa fiu la Brasov in aceste momente dar din pacate nu am fost, oricum TVR-ul a fost la inaltime si cu Tiziano si-au scos parleala cu Cerbul, trebuie sa recunoastem ca anul acesta festivalul Cerbul de Aur a stat slabut la capitolul recitaluri internationale, probabil din cauza crizei dar TVR-ul incaseaza o caruta de bani din taxa de abonament asa ca meritam inca un nume mare pe langa Tiziano dar este bine si asa. Inca o data multumim Tiziano pt acest minunat concert. La anul poate o asteptam pe Laura Pausini mi-as dori mult sa vina la Cerb sau de ce nu intr-un concert in Romania.
Update: Am gasit pe youtube imagini de la concert si am postat videoclipul aici. Vizionare placuta. A fost minunat!

Cel mai de pret cadou versuri in limba romana

Nu stiu daca stiti melodia lui Tiziano Ferro impreuna cu Anahi si Dulce Maria de la RBD, am ascultat-o ieri pe youtube si mi-a placut mult. Imi plac foarte mult versurile acestei melodii pe care vreau sa le public aici. Apropo Tiziano Ferro va sustine un reecital in cadrul festivalului Cerbul de Aur care incepe in aceasta seara si va fi difuzat de TVR 1. Duminica, in seara de gala a festivalului Tiziano va sustine un recital, sper din tot sufletul sa includa si aceasta melodie in recital.

Cel mai depret cadou

Vreu sa-ti daruiesc un cadou
Ceva dragut,ceva ciudat
Nu un cadou obisnuit
Dintre cele care le-a pierdut sau niciodata nu le-ai deschis
Dintre cele care le-ai uitat in tren sau nu le-ai primit
Dintre cele care le vei deschide si vei plange
Te vor face fericit si nu te vei preface
Si in aceasta zi de Septembrie
Iti voi dedica cel mai depret cadou

Vreu sa-ti trimit zambetl lunii asa ca
Noaptea cine o va privi poate sa se gandeasca la tine
Ptr ca iubirea ta este importanta ptr mine
Si nu-mi pasa ce va spune lumea
Ptr ca chair daca vei fi gelos ma vei proteja si stiu ca chiar daca zambetul tau va fi obosit nu se va pierde
Maine voi pleca intr-o calatorie si o sa te tin cu mine ca sa nu plece niciodata

Si chair daca va veni sfarsitul lumii sa fie intr-un abism
Nu ca sa ma urasti ci sa incerci sa zbori
Si te umple acesta agonie extrema
Chiar daca viata nu te va accepta respir-o pe a mea
Si nu vroiam sa incerc sa iubesc inainte de a te cunoste
Si ma neglijam si nu imi pasa
Nu vreu sa te mai ranesc iubire

Vreu sa-ti trimit zambetl lunii asa ca
Noaptea cine o va privi poate sa se gandeasca la tine
Ptr ca iubirea ta este importanta ptr mine
Si nu-mi pasa ce va spune lumea
Iubire negata iubire necorespondita si niciodata data inapoi
Iubirea mea asa de mare precum timpul in tine ma pierd
Iubire care imi vorbeste cu ochii aici
Si esti tu
EStï tu

Telenovela noastra cea de toate zilele

Acum 10 ani a scris un viitor ziarist la vremea respectiva un articol trimis revistei Ecran Magazin din Brasov , revista care s-a desfiintat in 2002 din nefericire pentru ca a fost prima revista pe care am citit-o , cred ca aveam vreo 14 -15 ani la vremea respectiva, din revista respectiva am aflat de artisti cu nume mari din ziua de azi de exemplu: Robbie Williams , Spice Girls , Take That dar si debutul unor artisti romani precum Talisman , Paula Seling , Mihai Traistariu care afirma ca a fost prima revista care a scris un articol despre el si ca nu va uita niciodata acest lucru , apropo sper sa isi aminteasca ce a spus la vremea respectiva. Din colectivul acelei reviste stiu ca Tatiana Solomon care lucra la subredactia din Bucuresti acum lucreaza la cel mai mare tabloid din Romania si anume la Libertatea in rest nu se mai stie nimic de Dan Manolachescu sau de Horia C Deliu care avea o rubrica in acea revista , si anume tinea legatura cu cititorii un fel de forum in vremurile noastre :). Imi este dor de acele vremuri si as da orice sa le pot recupera , dar din pacate nu mai putem intoarce timpul :((.Are Paula Seling o piesa tare frumoasa Timpul :"De-as putea cumva intoarce timpul[...]["De-as putea sa dau timpul inapoi.."]. Dar gata cu nostalgiile si sa trecem la subiect. A aparut azi un articol in evenimentul zilei legat de telenovele si mi-am adus aminte de articolul scris de acel domn Cristian Mateescu intitulat "Telenovela Noastra cea de toate zilele pe care as dori sa il public la mine pe blog.Iata articolul respectiv:

"Ca ne-am obisnuit dupa 1989 sa “inghitim “ tot mai multe produse din import este un lucru evident si aproape un mod de viata . Lucrul acesta nu ar fi la prima vedere , un lucru chiar atat de rau , insa daca prin acesta fie inlocuim unele din valorile proprii , fie asmilam orice , chiar si nonvalorile , situatia se schimba in mod radical.
Un fenomen interesant a carui ascensiune si impact merita sa fie analizate , este intrarea pe piata audiovizualului din Romania a serialului de televiziune sud-american , cunoscut indeobste sub denumirea de “telenovela “. Subiectul merita toata atentia , nu pentru o pretinsa importanta in sine , ci pentru valoarea sa artistica si mesajul transmis.
Inceputa inca inainte de 1989 de Televiziunea Romana cu serialul “Sclava Isaura “ , difuzarea telenovelei a luat amploare dupa revolutie , o data cu aparitia posturilor de televiziune private , creandu-se o adevarata intrecere pentru a monopoliza genul si a castiga cat mai multi telespectatori . Asa incat , astazi, acest gen de film a devenit o adevarata moda fara de care viata nu mai este de conceput , iar orele de extaz in fata Zeului Televizor nu-si mai afla rostul. Nu se stie inca motivul pentru care mai-marii televiziunilor au preferat ca acest fel de creatie sa “umple “programele posturilor cu pricina , dar banuim ca unul ar fi preturile relativ modeste , iar altul este posibilitatea de a castiga un public telespectator aparte , mai ales din reprezentanti ai varstelor a doua si a treia , dar si mai tineri , in general oameni cu sensibilitate dar fara prea mari pretentii culturale , care au vazut in noul gen o reactualizare a romantismului pe care-l credeau pierdut la noua generatie . O observare atenta a acestor filme ne obliga la cateva reflectii. Departe de a crea stari sufletesti si atitudini prin mesaj si impresie artistica , ori destindere si bunavoie prin mijloace comice , de a infatisa vieti si destine plauzibile , telenovelele se inscriu in categoria acelor soi de “dulcegarii” cinematografice sarace in continut , fade in spirit si vicioase in forma . Construite dupa anumite tipare , ele trateaza intotdeauna destine adesea neverosimile ale unor oameni pe care nu-i poti intalni nicaieri , a caror desfurare este prelungita pana peste marginile rabdarii telespectatorului , in miezul careia se afla intr-o lupta permanenta , ca intr-un joc de-a soarecele si pisica , doua tabere ireconcliabile – absolut bunii si absolut raii. Iar ca o solutie pentru necazurile si frustrarile situatiei , se invoca dragostea , acel “amor” latino-american , prost inteles si redat fals , care ne vine in suflet ca o manusa stramta : asta in cazul in care intriga intregului film nu este chiar sageata micului Cupidon……
Nu as fi as fi avut nimic impotriva acestui soi de “facaturi cinematografice , ba chiar le-as fi tratat ca pana acum cu indiferenta daca nu ar fi aparut un nou post de televiziune , lansat cu mare tam-tam , cu o impulsiva publicitate, care isi propune sa faca din telenovela o emblema a sa , un tel suprem. Si pe drept cuvant , ma tot intreb unde or fi gasit valoarea acestor filme care, mie , de vreo sapte ani incoace , imi scapa ? Oare in in monotonia dilalogurilor ? In stupizenia cu care personajele reusesc sa descurce intotdeauna situatii evident simple apeland la modalitati ocolitoare? Unde mai pui ca toate abunda in fapte imorale : minciuni, infidelitati, rautate, delatiuni, inscenari imfame, care se petrec intr-un mod neverosimil pentru o lume normala !Iar peste toate acestea se asterne o platitudine generala , cand cu lipsa , cand cu excesiva expresivitate artistica ce frizeaza grotescul , un joc de scena ostentativ prin gesturi , mimica si cuvant. Ori aceasta alegere a fost facuta numai pentru a inrobi omul care asteapta in fiecare zi, la ora programata, o rezolvare ce nu mai vine si care il pune pe ganduri la serviciu, in metrou, la piata, ori pe unde nevoia il mai duce? Nimic, nici o replica, nici un gest nu poate sa “scape” o vaga anticipare a unei posibile modificari de situatie, imediat urmatoare. Tot timpul intriga se incurca si descurca, pentru ca imediat apoi sa se incalceasca , dar mai tare, se intinde si se incovoaie, ocoleste situatia si se intoarce, iar cand credeam ca am scapat-o printe degete, prin intermediul nu-stiu-caror forte oculte revine si se frange in fata noastra sub greutatea propriei nulitati. Iar atunci iese la iveala deznodamantul, care repede-repede, in contrast cu ceea ce fusese pana acum, de parca ar fi un client intarziat in localul ce tocmai se inchide.
Deznodamantul, care trebuie sa fie cheia prin care se dezvaluie esenta mesajului artistic al unui film, are in cazul telenovelei un destin care, fara prea multe greutate, poate fi anticipat, nu dintr-o logica a succesiunii evenimentelor, ci dintr-o viziune simplista. Intotdeauna biruinta binelui asupra raului ne este oferita pe” tava”, fara sa ni se solicite nici cel mai vag process de reflectie, fara a lasa in constiinta noastra o cat de marunta influenta. Absolut toate serialele difuzate pana acum sufera de acest sindrom al “finaluilor identice in forma “ , in care cei buni si slabi ii inving pe cei rai si puternici, in care situatiile incalcite se rezolva intr-un mod care incepe a fi dorit de catre telespectator inca din prima jumatate a serialului.
Iar noi, cu sufletul la gura si privirea pierduta, mirati de un asa final “fasait” , multumim lui Dumnezeu ca am scapat cu inima intreaga, dar ne pregatim: urmeaza un nou serial!
CRISTIAN MATEESCU